Ambliopia, cunoscută mai frecvent în limbajul uzual ca "ochiul leneș" reprezintă, în continuare, una din problemele cele mai frecvente cu care se întâlnește oftalmologul și în special, oftalmologul pediatru. Ce înseamnă ambliopie? Înseamnă performanța slabă a unuia din ochi, în ciuda corecției optice, mai precis a ochelarului sau a lentilelor de contact.
O persoana cu un asemenea diagnostic, vede, de regulă, normal cu un ochi și mai puțin decât acest "normal" cu celălalt ochi, această diferență fiind evaluată cu cea mai bună corecție a pacientului, adică cu ochelarii, perfect prescriși, ori cu perechea optimă de lentile de contact.
Este, de remarcat, că ambliopia nu este o afecțiune congenitală, ci una dobândită, care se instalează foarte devreme, în primele luni de viață,dacă există condiții favorabile, cum ar fi:
- diferența de dioptrie între cei doi ochi,
- lipsa unui paralelism a ochilor și fixația anormală a unuia dintre ei,
- deprivarea, adică un obstacol în calea vederii, cum ar fi cataracta congenitală, leucomul cornean sau orice altă cauză care compromite transparența mediilor oculare.
Toate aceste cauze determină o stimulare inegală și insuficientă a retinei copilului mic, motiv pentru care unul din ochi își va dezvolta normal abilitatea de a vedea pe când celălalt, mai puțin sau incorect stimulat, va ajunge ca treptat, să nu mai fie folosit de către creier și să fie eliminat din circuitul vizual prin ața numita "supresie".
Persoanele la care creierul suprimă una din cele două imagini din cauza slabei ei calități, folosesc practic un singur ochi, iar vederea lor în spațiu este total compromisă. Vederea pe ochiul suprimat se degradează rapid prin neutilizare. Sunt pacienți cu vedere monoculara, chiar dacă, structural, cei doi ochi sunt normali.
Cum se tratează ambliopia?
Tratamentul de bază al ambliopiei constă în purtarea ochelarilor și acoperirea ochiului bun (ocluzie) și stimularea ochiului slab prin exercițiu. Se eșalonează și se coordonează vederea de către medicul specialist în funcție de gravitatea ambliopiei și de vârsta pacientului. Ocluzia poate fi înlocuită în anumite împrejurări de penalizarea cu atropina (picături oculare). Din păcate, nu există, cu toate progresele fantastice care s-au înregistrat în ultimii ani, o altă metodă care să înlocuiască eficient ocluzia.
Cum se diagnostichează ambliopia?
De regulă, ambliopia se depistează și se diagnostichează printr-un control de rutină Controlul, cu cât este făcut mai repede, cu atât mai multe sunt șansele de recuperare pentru micul pacient, în cazul în care ea este deja instalată sau de prevenire, dacă nu s-a instalat încă, dar medicul constată condiții propice pentru instalarea ei.
Când poate fi evaluat un copil din punct de vedere oftalmologic?
Încă din primele zile de viață, un copil poate fi evaluat oftalmologic, dacă aspectul ochilor atrage atenția prin anormalitate sau asimetrie sau au existat condiții defavorabile din punct de vedere oftalmologic în timpul sarcinii sau la naștere. Copiii prematuri , în special cei expuși la oxigen, trebuie examinați încă din primele zile de viață.
Dacă aspectul ochilor este normal, dar după 6 luni de viață persistă lipsa lor de paralelism sau în familie există purtători de ochelari permanenți sau persoane cu ambliopie (părinți, bunici, frați etc.), este bine ca bebelușul să fie examinat începând de la această vârstă.
Până la ce vârstă poate fi tratată ambliopia?
Ambliopia generată de diferenta de dioptrie se poate trata până la 6-7 ani (în cazuri excepționale până la 9-10 ani), dar la această vârstă, rezultatele sunt parțiale deja. Ambliopia generată de prezența unei deviatii strabice, în care fixația ochiului este anormală, trebuie tratată foarte devreme, de multe ori după 4-5 ani poate fi deja târziu. Ambliopia prin deprivare, de exemplu, după o cataractă congenitală, care trebuie operată foarte rapid,în primele săptămâni, trebuie tratată începând cu primele zile după înlăturarea cataractei (obstacolului).
Anisometropia: factor al ambliopiei
Anisometropia este una dintre cele mai frecvente cauze ale ambliopiei. Aceasta se prezintă ca anisohiperopie, anizomie sau anisoastigmatism. Standardul de îngrijire în cazul anizometropiei este de a corecta eroarea de refracție cu ajutorul ochelarilor sau a lentilelor de contact. Apoi se implementează patch-ul de ocluzie atunci când anisometropia este una mai pronunțată sau atunci când corecția singură nu îmbunătățește ambliopia.
Sunt cunoscute două categorii largi de anisometropie: anisometropia absolută și anisometropia relativă. Cea relativă este atunci când refracția totală a celor doi ochi este aceeași, sau cel puțin suficient de asemănătoare pentru a nu se califica drept anisometropie, dar există o diferență de lungime axială între cei doi ochi.
În termeni simpli, este atunci când ochii sunt similari în puterea de refracție, dar de dimensiuni diferite, ceea ce înseamnă că ambii ochi dezvoltă o imagine clară, dar de dimensiuni diferite. Anisometropia absolută este atunci când refracția totală a celor doi ochi diferă suficient pentru a fi considerată o problemă.
Realizare - echipa de optimetriști Optilen.ro:
Articolul a fost elaborat în baza publicațiilor de specialitate și reprezintă o parte integrală a acestui Blog cu referire la bolile oculare și lentile de contact. Ai probleme cu ochii? În cazul unor neclarități contactează echipa noastră de optimetriști sau consultă un medic de specialitate. Problemele prezentate în articol, în special în cazul problemelor de vedere, ar trebui consultate cu un specialist.
sursa de informații:
